Niste oameni mari....

Am primit zilele trecute o invitatie la o....( hai sa-i spunem..) cina.M-am trezit stand la aceeasi masa cu oameni care ,de departe , fusesera indelung admirati si apreciati.Inainte sa spuneti :"si?ce?"vreau sa ma ascultati pana la capat.M-am aflat de multe ori in preajma lor,impreuna cu fiecare in parte.I-am intalnit si in alte situatii, i-am vazut de multe ori inainte , dar la cina cu pricina ma avut o stare speciala, vecina cu revelatia si , neaparat, cu un soi de emotie cuprinzatoare...Nu numai ca ne comportam toti firesc , de la conversatie , pana la "da-mi salata" , "ia pireul" , dar atmosfera nu avea nimic spectaculos, ci dimpotriva, era strabatuta de calm, de firesc , de banalitate, aproape...Numai ca , in patul meu, acasa, cu ochii in tavan , m-am gandit ca ma pot numara printre cei mai norocosi oameni, printre privilegiatii carora li se intampla sa atinga"stelele". Pragmaticilor li se vor parea vorbe mari , insa cei ca mine vor intelege, sau macar vor ridica o spranceana de semnalizare. In nici un vis al copilariei mele nu m-am gandit ca voi sta la taclale cu oameni pe care pe'atunci ii consideram "mari". M-a emotionat teribil prezenta mea acolo , m-a facut sa traiesc o stare de gratie pe care n-am avut curajul sa le-o marturisesc atunci si pe care ,cel mai probabil , o voi pastra intr-un sertar aparte al trairilor mele. Incercati numai sa va imaginati cum este ca cei mai buni sa-ti povesteasca din implinirile lor, sa-ti impartaseasca din sudoarea muncii lor, sa crezi ,ca cel putin pentru cateva clipe ai fost cu ei acolo...Este , de departe, cel mai patrunzator si inaltator sentiment.
Cand avem ocazia bate muzeele lumii , rasfoim cu sfiala albume scumpe , citim despre vietile unor Oameni Mari si ne minunam de vesnicia lor , de nastrusnicia marilor fapte care i-au facut sa ramana in istorie.