Pierdut vis.Il declar nul....

Nu-i asa ca te-ai intrebat,macar o data in viata,de ce unora pare sa le reuseasca tot ce-si propun ,iar altora nu le iese nimic?
Cam asa suna , la modul serios, multe dintre cererile catre divinitate.Nu-i nimic rau in a ne dori mai mult decat avem sau suntem, dar e mai la indemana sa invocam Cerul decat propria persoana. Si pentru ca ne este teama sa dam vina pe Dumnezeu cand nu ne iese ceva, plangem ca nu avem noroc si ne revoltam pe bafta chioara a celor care reusesc.Dar ce-ar fi sa demontam acest mecanism si sa ne gandim mai bine cum sa ne implinim visele?
Inca din copilarie ne stabilim parcursul in viata,macar teoretic,atunci cand raspundem la celebra intrebare :ce vrei sa te faci cand vei fi mare?Chiar daca raspunsurile copilaresti se modifica de la an la an pana la urmatoarea hotarare adulta de a opta constient, o parte din visele copilariei raman in noi.
Ne-am obisnuit sa ne dorim "strictul necesar", adica o familie,copii,o vila ,o masina "smechera", o firma , niste haine cool si vacante exotice. Unii isi bat capul cel mai tare sa aiba o cariera reusita ,pe care sa "lipeasca" viata personala pe parcurs.
Din cauza lucrurilor mari uitam de cele simple ,de micile bucurii pe care mintea noastra relaxata de odinioara le-a fabricat. Stiu oameni care viseaza sa scrie carti si carora li s-a tot spus ca au talentul necesar,dar nici macar nu i-a prins vremea, vreodata, in fata unei coli albe. Stiu ca altii au talent la desen si ar putea sa isi vada visul pe peretii unei expozitii,dar nimic nu-i ajuta sa se mobilizeze intr-atat incat visul lor sa fie inramat.Ma stiu pe mine fascinata de povestile indiene ale lui Eliade,care visam sa fac un traseu turistic prin care toti cai interesati sa poata vizita India. Cum mi-am omorat visul? Neducand pana la capat o idee in care am crezut tot timpu' si pentru care gasisem chiar si autoritatile necesare. Ca noi toti, de altfel , pot insira fluvii de scuze si motive pentru care visul meu a ramas intr-un sertar. Norocul meu e ca mereu am alte vise si imi selectez dorintele restrangand aria dupa criteriul ca inafara de mine nu va mai lupta nimeni, si daca nu ii dau viata, el imi va da frustrari si regrete.
Am admirat oameni care si-au implit un vis din copilarie si am simtit fericirea lor intreaga .Un prieten, ne-a adunat intr-o zis si ne-a spus ca , pe cand era in generala a visat ca atunci cand va implini 25 de ani isi va serba ziua pe malul marii. Nu stiu daca va puteti imagina stralucirea din ochii lui , dar si ai nostrii , ai prietenilor lui, cand omul deschidea o sticla de sampanie udata de apa marii la apus,exact in ziua in care implinea acea varsta magica. Sigur ,pentru dorinta asta neinsemnata omul si-a pus la bataie toata viata lui de pana atunci. Lectia pe care am invatat-o de la el?
Sa nu uiti niciodata ce ti-ai dorit cand nu aveai nici macar o idee cum ti se poate intmapla asta...

"Femeie la 30 de ani" sau "La 30 de ani ... femeie" ?

Cand aveam 15,16,18 ani mi se parea ca orice ai face la 30 de ani se termina tineretea.Imi venea sa le numesc "doamne" pe cele de 30 de ani ,si ,daca ma deranjau cu ceva ,le ziceam ,precis ,in gand "babe".
Femeile se judeca prea mult unele pe altele si de cate ori o fac ,rautatile preferate sunt aproape intotdeuna legate de varsta.Barbatii au stabilit insa de mult ca femeia este..100% femeie abia in jurul varstei de 30 de ani!Sigur ,in viziunea barbatilor,exista nenumarate teorii ( si practici) despre femeile ideale.Dar nu cred ca asta ne-ar interesa,ci mai degraba care este culoarea,parfumul acestei varste si abordarea ideala...mai ales ca incet ,incet o sa vizitez si eu aceasta perioada.
Am intalnit si am auzit de multe fete de varsta mea speriate numai la gandul ca vor implini 30 de ani.Am sa le dau cateva vesti bune : nu dispare farmecul ,ci ,dimpotriva multe s-ar putea sa descopere ca au mult mai mult succes la barbati sau ca sunt si mai invidiate de "prietene".Explicatia este foarte simpla.Se acumuleaza experienta,femeia invata sa-si descopere feminitatea ,are notiunea exacta a defectelor ,pe care acum(Doamne ajuta! ) stie sa si le ascunda si nu ezita nici un mijloc de evidentiere a punctelor forte.Teribilismul ,deseori necontrolat si dus la extrem ( credeti-ma !) , de la 20-25 de ani se transforma in siguranta de sine,incredere si mult mai mult discernamant in toate privintele.
La 30 de ani femeia poate deveni irezistibila fara a mai fi doar o faptura dragalasa.Se poate folosi si de alte "instrumente" ,oarecum de neatins pana la varsta aceasta, mai complexe in lupta pentru piedestal - conversatia,tinuta,privirea , mainile, parfumurile, bunele maniere preocuparile din timpul liber.
Numai o tinerete prea zbuciumata poate oferi o alta imagine a femeii la 30 de ani.Prea multe nopti nedormite,alcool consumat in exces,somnul cu machiajul pe fata ,lipsa oricarei preocupari cosmetice,lipsa unui sport practicat frecvent,drogurile,tigarile, stresul ,poate prea mult plans - sunt cele mai nesuferite motive pentru care fetele de 15-18 ani arata ca la 25-27 ,sau cele de 25-27 ca cele de 40, si orice incercare de a recupera e pierdere de vreme sau necesita operatii estetice.
Este , fara indoiala ,varsta cea mai frumoasa a unei femei.Acum ea adauga peste prospetimea nepretuita de la 20 de ani feminitatea desavarsita ,sofisticarea, maturitatea si ,daca mai este si mama, implinirea totala.La 30 de ani femeia isi gaseste identitatea si daca pana atunci nu isi va gasi barbatul potrivit ,atunci sigur il va gasi pentru ca va sti unde sa il caute!

HRISTOS A INVIAT!

Nu,n-am uitat de blog, nici macar nu l-am sters( cum multi s-ar fi asteptat )......Am fost cu iepurasul in vacanta.I-am furat 2-3 poze , i-am desurubat urechile , am fost rea pana la capat si blanita ,acum ,ii tine de cald gatului .....Greu,tare greu a fost sa ma ridic din pat pana la birou , dar am ajuns ,totusi,sa va scriu.Putin cam tarziu insa , dar e bine si acum : "HRISTOS A INVIAT !"


Vine si postul..imediat.Putintica rabdare.