Pierdut vis.Il declar nul....

Nu-i asa ca te-ai intrebat,macar o data in viata,de ce unora pare sa le reuseasca tot ce-si propun ,iar altora nu le iese nimic?
Cam asa suna , la modul serios, multe dintre cererile catre divinitate.Nu-i nimic rau in a ne dori mai mult decat avem sau suntem, dar e mai la indemana sa invocam Cerul decat propria persoana. Si pentru ca ne este teama sa dam vina pe Dumnezeu cand nu ne iese ceva, plangem ca nu avem noroc si ne revoltam pe bafta chioara a celor care reusesc.Dar ce-ar fi sa demontam acest mecanism si sa ne gandim mai bine cum sa ne implinim visele?
Inca din copilarie ne stabilim parcursul in viata,macar teoretic,atunci cand raspundem la celebra intrebare :ce vrei sa te faci cand vei fi mare?Chiar daca raspunsurile copilaresti se modifica de la an la an pana la urmatoarea hotarare adulta de a opta constient, o parte din visele copilariei raman in noi.
Ne-am obisnuit sa ne dorim "strictul necesar", adica o familie,copii,o vila ,o masina "smechera", o firma , niste haine cool si vacante exotice. Unii isi bat capul cel mai tare sa aiba o cariera reusita ,pe care sa "lipeasca" viata personala pe parcurs.
Din cauza lucrurilor mari uitam de cele simple ,de micile bucurii pe care mintea noastra relaxata de odinioara le-a fabricat. Stiu oameni care viseaza sa scrie carti si carora li s-a tot spus ca au talentul necesar,dar nici macar nu i-a prins vremea, vreodata, in fata unei coli albe. Stiu ca altii au talent la desen si ar putea sa isi vada visul pe peretii unei expozitii,dar nimic nu-i ajuta sa se mobilizeze intr-atat incat visul lor sa fie inramat.Ma stiu pe mine fascinata de povestile indiene ale lui Eliade,care visam sa fac un traseu turistic prin care toti cai interesati sa poata vizita India. Cum mi-am omorat visul? Neducand pana la capat o idee in care am crezut tot timpu' si pentru care gasisem chiar si autoritatile necesare. Ca noi toti, de altfel , pot insira fluvii de scuze si motive pentru care visul meu a ramas intr-un sertar. Norocul meu e ca mereu am alte vise si imi selectez dorintele restrangand aria dupa criteriul ca inafara de mine nu va mai lupta nimeni, si daca nu ii dau viata, el imi va da frustrari si regrete.
Am admirat oameni care si-au implit un vis din copilarie si am simtit fericirea lor intreaga .Un prieten, ne-a adunat intr-o zis si ne-a spus ca , pe cand era in generala a visat ca atunci cand va implini 25 de ani isi va serba ziua pe malul marii. Nu stiu daca va puteti imagina stralucirea din ochii lui , dar si ai nostrii , ai prietenilor lui, cand omul deschidea o sticla de sampanie udata de apa marii la apus,exact in ziua in care implinea acea varsta magica. Sigur ,pentru dorinta asta neinsemnata omul si-a pus la bataie toata viata lui de pana atunci. Lectia pe care am invatat-o de la el?
Sa nu uiti niciodata ce ti-ai dorit cand nu aveai nici macar o idee cum ti se poate intmapla asta...